Interviu cu Max Cârlan, directorul festivalului Queer Voices

- Ce înseamnă și ce este cultura queer în R. Moldova? 

- Pentru Republica Moldova, aș spune că cultura queer nu e ceva tare nou, așa cum credeam noi. Când am făcut primul Queer Voices, au venit foarte mulți oameni, mult mai mulți decât ne așteptam și majoritatea nu erau neapărat din comunitatea LGBT+ pe care o știam. Queer în Moldova e greu de spus ce înseamnă exact, fiindcă, în general, queer nu vrea să se definească prea mult cu termeni foarte rigizi. Nu ține neapărat de orientare sexuală, ci mai degrabă de o poziție, de un fel de a vedea lumea, de un mod de viață care e deschis, care e pacifist, care e incluziv, care e activ politic, care poate fi critic. Cred că astea sunt așa niște adjective pe care pot să le dau queer-ului, inclusiv celui din Moldova. 

- Cum au fost primele evenimente Queer Voices? 

- Inițial am făcut o campanie prin care încercam să atragem cât mai mult persoanele din comunitate. Și, spre marea noastră uimire, cei care au venit, au fost foarte puțini din comunitate. Comparativ, au fost mai mulți din comunitatea Chișinăului, din comunitatea activiștilor, din comunitatea societății civile. Pe parcurs, am observat cum mereu vin persoane noi, care au aflat de la prieteni despre noi, sau au citit undeva în presă despre evenimente. Mereu vedem niște tineri pe care nu i-am văzut niciodată și sunt așa un pic sfioși la început… Intră, se uită, se așează într-o parte. Pe urmă stau tot filmul. Probabil că sunt de la universitate... Ceea ce mă bucură e că nu am avut reacții agresive. 

- Deci nu ați avut cazuri în care să apară frica de posibile violențe… 

- Nu, nu au fost. Probabil că au trezit suspiciuni câteodată niște grupuri organizate pe care le-am văzut. Am avut de exemplu odată sau de două ori niște persoane care s-au strâns în zonă. Dar noi suntem întotdeauna cu un fel de pază, să-i spunem, care nu e foarte vizibilă. În asemenea momente, putem să-i atenționăm că, iată, cineva stă acolo afară, la ușă, vrea să intre și noi nu prea suntem siguri cu ce intenții. Dar, în general, e ok.

- De ce anume film și de ce credeți că este importantă reprezentarea nu doar în capitala R. Moldova, ci și în regiunile mai îndepărtate? 

- Ei bine, film pentru că eu sunt din domeniul filmului, colegii sunt din domeniul filmului și noi avem convingerea asta că filmul poate să schimbe atitudini, fiindcă filmul intră în viața personajului sau a subiectului mai adânc și creează empatie. Din start, asta fost poziția mea: să utilizez filmul ca o metodă de a schimba atitudinea. Asta s-a început încă de la festival, de la Moldox și am simțit, în discuțiile care au urmat după film, că audienței i-a plăcut. În plus, filmele astea pe care noi le aducem în vizor nu sunt neapărat cele care o să apară la televizor. Deci, e ceva nou pentru multă lume. Sunt niște lucrări în care s-a depus mult suflet, multă gândire, multe resurse. Deci, cam de asta și-am folosit filmul ca un instrument de a apropia oamenii, atât la Queer Voices, cât și în continuare la Queer Café. Avem des evenimente legate de film. La Moldox, de exemplu, în fiecare an ne arătăm câte un film la subiectul dat.

- La Moldox, aveți și partea asta educațională, unde oamenii pot să vină și să învețe cum se face un film și inclusiv să abordeze temele care îi interesează. Din perspectiva asta, de ce este important inclusiv pentru persoanele queer să aibă posibilitatea să ia camera în mână și să își spună singuri/e povestea?

- Fiindcă în legătură cu persoanele queer sunt subtilități legate de modul de viață sau de percepții, acestea sunt deseori exotizate de către persoanele terțe și nu sunt puse într-o lumină corectă sau justă. Și asta e una. Doi, fiindcă atâția ani vocile queer sau LGBT+  au fost puse pe mute și de asta e important să existe cât mai multe mărturii personale, dintr-o perspectivă proprie. Asta arată curaj, asta arată și cumva și spiritul ăsta de apartență. 

- Cum a apărut Queer Café și ce a aschimbat acest spațiu alternativ pentru persoanele LGBT din Moldova?

- Queer Café a apărut din Queer Voices. Noi facem iarna festivalul, când e frig afară și am observat că oamenii veneau, nu petreceau mult timp pe teritoriu și plecau. Iar asta pentru că nu aveau ce face, nu aveau unde să stea, iar dacă filmul avea o pauză, oamenii se duceau și nu știm dacă mai reveneau. Ne-am gândit atunci că trebuie să avem un chill-out zone în bar și am văzut că multă lume și-a dorit să rămână acolo după. Oamenii stăteau și vorbeau, și asta era așa de frumos să vezi cum ei mai rămân să petreacă timp pe teritoriul festivalului. Și am zis, de ce nu facem aici o cafea, ceva care să funcționeze în fiecare weekend. Și așa și a ieșit. Am luat o finanțare și am putut să deschidem acest spațiu. Noi nu vriam ca acesta să fie neapărat un spațiu ca și cafenea sau bar, în sine, dar mai degrabă să fie un loc de cultură alternativă, unde se întâlnesc tot felul de oameni, unde există coeziune, unde se promovează coeziunea și inclusivitatea, unde apar diferite oportunități de dialog, de workshop sau de participare la ceva, sau se poate organiza o petrecere cu film, poezie, pictură. 

- Cum reușiți să țineți, de la distanță, din Grecia, pulsul pe tot ce se întâmplă acasă, în Moldova?

- Asta e ceva care mă frământă zilele astea foarte mult. Consider că la noi, în Moldova e foarte ușor să te contaminezi cu negativism. La sigur, distanța asta și experiența din Grecia m-au ajutat să cunosc oameni foarte interesanți, dar și buni ca profesioniști, pe care am putut să-i aduc, ulterior, la evenimente acasă. Și o pot aduce drept exemplu pe Chraja, care e drag queen și e genială. Acum, să o găsești pe Chraja din așa de multe drag queens care există aici în Grecia, trebuie să ai mare noroc. Eu am fost în Atena, în clubul unde ea lucrează și am văzut-o cu cinci ani urmă. M-aș fi gândit eu oare vreodată că Chraja va veni în Moldova, la invitația mea, și nu numai de o dată, dar de trei ori? Ba mai mult, a și reușit să creeze o comunitate de drag queens, iar asta nu-i ușor. Deci, de asta cred că, uneori, când te afli în alt loc poți aduce plus valoare pentru cei de acasă. Asta a fost folositor pentru Queer Voices, dar și pentru Moldox. 

- Iarăși, din perspectiva dvs., în Moldova, care este și așa o țară ce nu investește foarte mult în acest domeniu, cum va arăta dezvoltarea culturii din perspectiva queer pentru următorii ani?

- Ei bine, cultura queer se bazează pe sprijinul partenerilor internaționali. În totalitate. Dacă mâine nu sunt parteneri internaționali, s-a dus cu cultura queer în Moldova. Eu nu cred că Moldova ar prioritiza cultura queer în vreun fel, dacă nu ar exista resurse din exterior.

- În rapoartele și sondaje, Republica Moldova a crescut cumva în ultimii ani la capitolul privind respectarea drepturilor persoanelor LGBT+. Dar din experiența dvs. proprie, ați avut, să zicem, în ultimii 10 ani un moment în care să fi existat semne că suntem mai bine ca societate în a înțelege diversitatea? 

- Da, la prima ediție a Queer Voices, sau când am lansat Queer Café. Faptul că aceste proiecte pot să existe și există, îți dă speranță.

This article is published with the support of Unit.