„Eu refuz să tac”: Interviu cu inițiatoarea primului proiect despre consimțământ din R. Moldova

Ecaterina, ce v-a determinat să lansați platforma cires.info? 

În cazul meu, s-a acumulat o anumită doză de frustrare, în urma mai multor evenimente. La fel ca multe alte femei din Moldova și din lume, am fost și eu hărțuită, iar de fiecare dată când treceam printr-o asemenea situație, apoi povesteam oamenilor despre ce s-a întâmplat, foarte des primeam drept răspuns replici precum că nu ar fi nimic grav, că fac isterie dintr-un lucru mic. Rămâneam șocată când auzeam așa ceva, pentru că aveam o părere bună despre oamenii care îmi spuneau aceste lucruri. Când am realizat că ei au asemenea convingeri discriminatorii, am început să mă gândesc de ce se întâmplă anume așa. Drept urmare, mi-am zis că nu e o soluție doar să etichetez persoana ca fiind un om rău. Problema de bază e că nu avem educație în direcția asta, nu vorbim nicăieri despre consimțământ. Am avut noroc să cunosc oameni din alte țări care sunt foarte educați în această privință. Am prins și eu câteva idei de la ei, care acum mi se par valori de bază ale omului. Ulterior, am decis să transmit informațiile pe care le-am primit mai departe, pentru că nimeni nu a pornit până acum o inițiativă, prin intermediul căreia să vorbească despre asta. Și atunci de ce să stau și să aștept să facă cineva asta, dacă pot eu? Așa, a apărut proiectul.

Cum ați dezvoltat și crescut proiectul?
Prima idee de proiect a apărut în urma unor discuții cu o tânără la care am văzut pe Stories un poster dintr-un bar. Era pur și simplu o hârtie A4, pe care scria cu litere mari „SEX” și mai jos - „Acum, că ți-am atras atenția, vreau să vorbim despre consimțământ: ești destul de conștient pentru a-ți da consimțământul, iar persoana de lângă tine chiar poate să spună „da”?” Deci, ți se spunea să nu încalci limitele altor persoane și, în același timp, să știi că dacă ai nevoie de ajutor, poți apela la cineva din personalul clubului. Mi s-a părut atât de bună ideea, încât m-am aprins și mi-am dorit să fac ceva similar în Moldova. Acum, în primăvară a fost opencall pentru Academia Națională de Liderism Feminin, am participat două zile la mai multe traininguri, iar ei ofereau oportunitatea de a sponsoriza proiectele legate de drepturile femeilor. Proiectul meu a fost unul din cele zece câștigătoare, care au primit finanțare. Așa cum eu demult aveam ideea respectivă, mi-am zis că e momentul potrivit să o implementez și am început să lucrez la asta. În primă fază, doar am schițat ce vreau să realizez, apoi am căutat oameni în echipă - acum suntem șase. M-a luat și prin surprindere faptul că sunt managerul proiectului, deși nu mi-am propus asta vreodată. Pur și simplu voiam să transmit ceva ce mi se pare important.

Cui îi este destinat acest proiect?
În primul rând, persoanelor care au trecut prin hărțuire și abuz și, în al doilea rând, în general, tinerilor și tinerelor din R. Moldova. 

Pe site, sunt menționate date îngrijorătoare privind hărțuirea și abuzul în R. Moldova. În opinia dvs., lipsa de informație este un factor determinant în acest sens?
Da, sigur. Sunt mulți factori, însă educația și informarea sunt de bază, pentru că dacă omul nu are, la nivel intelectual, conceptul de consimțământ și drepturile omului, el nu are după ce compas să își ajusteze acțiunile. 

De asemenea, pe pagină există o secțiune unde vizitatorii își pot împărtăși propriile experiențe legate de hărțuire sau abuz. De ce credeți că e important ca victimele să discute despre asta? 
Tema aceasta e tabu în societatea noastră, asta e clar. Avem senzația că aceste lucruri se întâmplă undeva departe, doar printre oameni din familii foarte vulnerabile, și nu e despre noi. Cumva, este o distanță foarte mare în privința asta, tocmai pentru că oamenii nu abordează în mod deschis subiectul. Eu când povesteam despre experiențele mele, primeam foarte multe reacții cum ar fi că nu aș părea o fată care a trecut prin așa ceva. Asta spuneau chiar prieteni buni și eu eram uimită de cât de stigmatizant este, încât nici oamenii care eu experiențe similare nu sunt mai empatici. De exemplu, unele dintre prietenele au fost hărțuite și când vorbeam cu ele despre asta, refuzau să catalogheze experiența respectivă drept hărțuire. Spuneau că poate ele sunt de vină că mergeau pe stradă noaptea. Din cauza asta, mi se pare foarte important ca persoanele ce au avut așa experiență să vorbească deschis și să spună foarte clar despre faptul că nu e vina lor, că se poate întâmpla cu oricine și în orice condiții. Pe lângă faptul că unii cred că asta se întâmplă doar undeva departe și cu altcineva, mai este și ideea precum că hărțuirea ori violul se întâmplă doar noaptea pe stradă, cu un necunoscut. Cifrele arată că majoritatea victimelor abuzului își cunosc violatorii - poate fi un membru de familie sau un prieten. Și iarăși, din acest motiv, e bine să vorbim despre consimțământ și în cercuri mai restrânse - și public, dar și cu prietenii ori familia. 
Eu cred mult în puterea schimbărilor mici - dacă reușești să schimbi prietenii, familia, deja e mai bine, iar dacă fiecare va face asta, vom avea și schimbări mari la nivel de societate. A vorbi despre propria experiență e binevenit pentru victime, întrucât unele femei toată viața se învinovățesc și nu mai spun nimănui despre ce li s-a întâmplat, iar asta are consecințe pe termen lung. Prima dată când am abordat subiectul pe Facebook, mi-a scris o prietenă din copilărie care mi-a povestit că a fost abuzată când împlinise 18 ani, iar după acel viol din apropierea locuinței sale, când a ajuns acasă, mama i-a spus că e vina ei, pentru că mergea singură noaptea pe stradă. Femeia respectivă niciodată nu a mai spus nimănui despre ce s-a petrecut, nici soțului. Iar asta rămâne o traumă puternică și, prin faptul că e sublimată, dăunează psihicului. E uneori benefic să vorbim public despre lucrurile care ni se întâmplă, pentru că așa ne eliberăm de ele. 

Atunci, poate ar fi bine să se discute despre consimțământ mult mai devreme - la școală, sau chiar la grădiniță?
Neapărat. Noi nu stăm bine cu drepturile femeilor, dar cu cele ale copiilor - încă mai rău. Copiii ar trebui să știe că au dreptul la spațiu privat, că au dreptul la autonomie corporală. Într-o lume ideală, acest subiect ar fi discutat din grădiniță, inclusiv de părinți și educatori. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Cred că putem explica copiilor, la nivelul lor, unele chestii de bază legate de consimțământ și de corpul lor. 

De asemenea, considerați că ar fi binevenit să fie implicați în discuții și bărbații? Poate unii care fac asemenea acțiuni nu se identifică ca hărțuitori, nu se percep așa și ar fi bine să li se explice...
Da, din acest motiv noi am încercat să facem proiectul cât mai inclusiv din punctul de vedere al genului și să scriem postările nu ca și cum doar bărbatul ar fi agresor și femeia - victimă. Știu și eu personal bărbați care au fost abuzați și atunci nu am niciun drept moral să îi exclud din acest discurs. Și da, foarte des cineva încalcă limitele nu neapărat pentru că e un monstru, ci pentru că nu s-a gândit niciodată că asta nu e bine, nimeni nu i-a spus cum ar trebui să se comporte, nu există în creier un semnal care să alerteze că ajunge la limita. Din cauza asta, cred că e important să vorbim cu bărbații (și nu numai) ca cu persoane ce pot fi informați și învățați să accepte noi valori și condiții de interacțiune cu femeile.  

Ce planuri de viitor aveți pentru proiectul cires.info? 
Ne-am lansat abia o lună în urmă, cu suportul programului de mini-granturi „Moldova împotriva discriminării” realizat de Platforma pentru Egalitate de Gen, prin Gender-Centru în parteneriat cu ERIM, GENDERDOC-M și Uniunea Europeană, și sper să continuăm în același ritm. Poate într-un viitor vom putea face și traininguri în școli și universități, ca toți tinerii să audă despre consimțământ. Suntem prezenți pe rețele de socializare, pe Facebook. Momentan, la pagină se abonează oameni deja interesați de subiectul acesta, iar cei care au cu totul alte interese sunt exact cei care ar trebui să audă despre consimțământ. Ne propunem să ajungem la oameni care nu sunt deloc familiarizați cu subiecte de genul. Perfect ar fi să avem un asemenea curs inclus în curriculumul școlar și mi-aș dori mult să contribui la o asemenea schimbare. 

Vă mulțumim!