Vocea feministă a Alinei Andronache: „Feminismul nu are drept scop războiul între sexe.” (Partea I)

Alina Andronache este o activistă, militantă pentru egalitatea de gen și o mamă feministă din Republica Moldova, care crede că este important să înțelegem că suntem cu toții foarte diferiți, dar egali în drepturi. Aceasta recunoaște că, uneori, se simte într-o luptă cu „morile de vânt”, dar continuă, deoarece este sigură că marile schimbări sunt făcute de oamenii obișnuiți, cu pași mici, în fiecare zi. 

Alina este mamă a trei copii, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen, reprezentanta Centrului „Parteneriat pentru Dezvoltare” și fondatoarea Vlogului unei Mame Feministe.

- Evoluția în domeniul în care activezi este impresionantă, totuși, cum ai ajuns în lumea feminismului? 

„Mi-am dat seama doar câțiva ani în urmă că sunt feministă. În familia mea nu eram tratată diferit față de frate, verișori, iar părinții mei repartizau responsabilitățile în mod egal, motiv pentru care nu am simțit rolurile de gen sau stereotipurile, dar existau chestii care mă deranjau și provocau multe întrebări. Ce nu știam era că întrebările din mintea mea sunt întrebări de feministă. De exemplu, și acum țin minte verile petrecute la bunica mea, foarte credincioasă, când nu înțelegeam de ce eu trebuia să stau îmbrobodită în biserică, când băieții puteau alerga toată curtea sau de ce băieții puteau să urce toți copacii din curte, iar eu trebuia să stau cuminte și liniștită, doar pentru că se credea că fetele nu-s zghihuite”, spune Alina.

Acesta susține că a urmat o perioadă în care era deranjată de asocierea cu feminismul, pentru că prin 2012, când au apărut public primele subiecte feministe, persista o reacție negativă. Pe atunci, Alina, recunoaște că era plină de stereotipuri și prejudecăți, motiv pentru care îi plăcea mult să se numească anume militantă pentru egalitatea de gen, și nu feministă. 

 

Mi-au trebuit ani buni să mă pot identifica ca fiind o feministă și să înțeleg că toate situațiile care mă deranjau pe mine din copilărie, întrebările care apăreau în capul meu, de fapt erau anumite principii și valori care sunt promovate de feminism.

Alina Andronache

 

- În „Vlogul unei Mame Feministe” vorbești despre subiecte extrem de importante, care sunt, totuși, considerate tabu la noi în societate. Deci hai să explicăm: care este scopul activismului feminist în Moldova?

„Vlogul avea scopul de a ridica niște întrebări. Eu l-am făcut, pentru că mi-am dat seama că în mediu meu de activitate împreună cu ONG-urile putem, prin pași mici, schimba Moldova spre bine. De exemplu,  concediul paternal a fost o luptă crâncenă pentru a fi votate aceste 14 zile de concediu pentru tați când se naște un copil și eu eram atât de nerăbdătoare să văd care sunt rezultatele că să înțeleg, mai târziu, că în prima jumătate de an nici un tată nu și-a luat concediu paternal, iar în tot anul nici la 50 nu se ridica numărul de tați. Mi-am dat seama că noi putem face legi foarte bune, să schimbăm măsuri și să oferim opțiuni, să modificăm partea asta legislativă ca să asigurăm principiul de egalitate de gen, însă dacă nu scoți din mintea omului toate aceste stereotipuri, prejudecăți, percepții despre rolul femeilor sau bărbaților, degeaba le faci pe hârtie. Atunci m-am gândit că eu pot să vorbesc despre anumite probleme, care nu erau discutate în societate”, spune aceasta.

Feminismul este foarte divers. Alina explică că, în primul rând, acesta are mai multe curente și forme. Iar în al doilea rând, noi suntem foarte diferiți: gândim, trăim și acționăm divers, respectiv fiecare persoană, care se consideră feminist/ă trebuie să-și aleagă modul în care poate promova ceea ce crede, pentru că dacă ești feminist/ă nu înseamnă că trebuie să vorbești despre toate problemele legate de feminism sau să te implici peste tot. Aceasta povestește că, de multe ori, apar replici dure între activiști în legătură cu subiectele ce nu se abordează de toți, dar de fapt este normal să-ți alegi doar un singur subiect sau doar o direcție.

„De exemplu cineva nu se simte bine să își promoveze principiile și valorile prin marș, dar mai bine ar face niște note analitice, cum o fac unele colege de-ale mele. Nu știu dacă mai face cineva statistici atât de detaliate, cu un maxim interes, și e normal ca ele să nu-și dorească să se manifeste public. Eu cred că este important să acceptăm că suntem diferiți și promovăm unele lucruri diferit, dar să nu ne abatem de la principiile generale ale feminismului. Trebuie să vorbim cât mai mult despre feminism și să nu lăsăm această luptă pornită de strămoașele noastre să fie în zadar. Cu câți mai mulți suntem cu atât mai multe schimbări se fac”, spune Alina.

 

Feminismul este ca un puzzle mare.

Alina Andronache

 

„Deseori aud replici de genul: «Ce asta-i schimbare? Ce asta-i cea mai mare problemă acum? Mare lucru, profesiile la feminin sau transparența salarială». Iată asta nu accept, să-mi zică mie cineva ce e prioritar sau nu. Atât timp cât acest lucru, cât de mic nu ar fi, poate aduce o schimbare spre bine, el trebuie făcut. Feminismul este ca un puzzle mare și dacă vrem să asigurăm pe deplin în societatea noastră oportunități și șanse egale pentru femei și bărbați în toate domeniile, înseamnă că trebuie să construim acest puzzle, iar el este alcătuit uneori din elemente mici și alteori din elemente mari. Funcțiile la feminin, de exemplu, e un element mic, dar foarte important”, menționează aceasta.

- Care e impactul Marșului Solidarițății, din 8 martie, asupra societății? Cum te face pe tine să te simți?

„Eu aștept în fiecare an ziua asta. Să începem cu faptul că astfel de activități nu schimbă foarte mult lucrurile, dar ele sunt importante, pentru că în era în care trăim există atât de multe subiecte, probleme, informații, încât este greu ca oamenii să se focuseze pe o anumită cauză. Iar 8 martie este o zi în care zicem ‹‹stop!›› la toate subiectele și lumea discută marșul. Atunci ai posibilitatea să scoți aceste discuții contradictorii în societate, să faci oamenii să dezbată acest subiect. Iar asta e bine, pentru că ideile oamenilor se schimbă prin discuții și argumente”, spune aceasta.

Alina susține că a fost la toate marșurile și chiar dacă pe parcursul primului se simțea încordată și nesigură, cu fiecare marș se simte tot mai liberă și vrea să strige tot mai tare. Aceasta povestește că marșurile au schimbat-o pe ea și pe oamenii din jurul ei, iar cel mai important este când înțelege că tot mai pozitiv se discută despre istoricul acestei zile: din 8 martie - flori, cadouri, mame gingașe, soții bune și gospodine ideale în 8 martie – drepturile femeilor.

- Cum e experiența de a organiza astfel de marșuri și cine se implică de obicei la realizarea lor?

„În 2020 a avut loc a șasea ediție a Marșului Solidarității, anul acesta în organizarea lui au fost implicate mai multe ONG-uri, activiști/activiste și  oameni din diferite domenii, cu diverse viziuni și perspective, dar cu aceleași valori. Eu particip în organizarea Marșului ultimele 2-3 ediții și cel mai mult îmi place că aici toți se implică și toți contribuie diferit. Nu există proiect pentru organizarea marșului sau bani bugetați, însă fiecare organizație a inclus câte puțin din propriile bugete, cineva ajuta cu design-ul, altcineva cu textele, rezoluții, autorizație. Fiecare contribuie cu ce poate și asta e superb.

Alina spune că în fiecare an se discută care ar fi subiectul potrivit pentru Marș, forma sa, pancartele și sloganele. Totul se decide prin multe discuții și prin identificarea resurselor. În 2020, la cea de-a șasea ediție, au participat câteva sute de persoane, scandând mesaje precum:

• „Asta-i intervenția, ratificați Convenția”;
• „Vrem și flori și șanse egale”;
• „Cu justiția misogină, femeia-i mereu de vină”;
• „Corpul meu, decizia mea”.

Acțiunea din acest an a fost dedicată ratificării Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută drept Convenția de la Istanbul.

- Ce probleme/provocări ai întâlnit pe parcursul desfășurării Marșului și a organizării lui?

„În fiecare an sunt diferite provocări: de ordin logistic, financiar sau de factor uman, dar cred că datorită numărului în creștere a celor ce se implică, nu există provocare care sa nu aibă soluții.”

- Cum se plănuiește a fi organizat Marșul Solidarității 2021 sau alte activități feministe despre care ar fi bine să cunoaștem?

„Noi încă nu am planificat Marșul Solidarității 2021, pentru că persistă incertitudinea legată de pandemie, însă curând vom începe discuțiile și probabil vom aborda diferite scenarii. Tare sper că vom trece de noile provocări și vom putea organiza Marșul din 2021 pe același traseu, poate chiar mai lung, la fel de colorat, viu și cu mesaje care ne dor și afectează. Pentru mine este un eveniment de suflet și unul din cele mai importante din timpul anului”, menționează Alina.