Veronica Fights Back!
"Veronica Fights Back!" a apărut în urma unor șezători virtuale (Sis, we need to talk! și C.I.R.E.S.), al căror scop a fost de a crea un proiect сraftivist cu o temă de actualitate în Moldova. Proiectul a fost creat în paralel în mai multe țări și a fost implementat în august 2021 la Chișinău.
După ce noi, activistele din Moldova, am discutat diferite idei și teme, s-a decis să lucrăm împreună la un proiect dedicat, Veronicăi Micle, poetă din secolul al XIX-lea din România și Republica Moldova, al cărei monument a fost amplasat într-un scuar din oraș în primăvară. Felul în care este portretizată poeta corespunde cu percepția generală a publicului de astăzi – monumentul o reprezintă nu ca poetă, ci doar ca o frumoasă muză a cunoscutului poet Mihai Eminescu.
Scopul proiectului a fost de a o readuce pe Veronica Micle la adevărata ei semnificație și de a reaminti rolul activ al femeilor în cultură și artă.
Proiectul craftivist Veronica Fights Back! a apărut spontan și fiecare dintre participante a avut un rol activ în crearea și implementarea lui. Am decis să vorbim despre rezultat, dar și despre întregul proces: de la concept până la intervenția în spațiul public.
(Ro) Eu sunt poetă, nu sunt muză - La început au fost șezătorile
Am cunoscut-o pe Ecaterina la o tabăra de vară unde am mers să povestesc despre podcastul pe care-l aveam. Un proiect pentru iubitoarele și iubitorii de artă, în special artă creată de femei. În timpul exercițiului practic, Ecaterina repede a putut să recunoască care au fost picturile create de bărbați și cele care au fost făcute de femei. Un an mai târziu, ne trezim ambele cu un deficit acut de comunitate de oameni cărora nu trebuie să le justifici existența și importanța feminismului. Atunci am unit proiectele pe care le aveam (HerArt și C.I.R.E.S) pentru a organiza niște șezători virtuale unde să povestim despre craftivism și feminism. Am vrut să inspirăm lumea să spună ce au pe suflet și să folosească tehnici simple pentru a aduce în atenția oamenilor din comunitate o anumită problema locală.
A fost interesant să ne conectăm. Cred că abia spre sfârșit de trei ore de discuție mi-am dat seama că de fapt doar două fete eram pe loc la Chișinău. Ecaterina se conectase din Cluj, Rodica din Elveția, Sofia din Praga și Veronica din Danemarca. Chiar dacă am vrut ca fiecare să lucreze la un proiect individual, toate ne-am aprins de la ideea Sofiei să pună o broderie la monumentul Veronicăi Micle, o scriitoare născută în România. În luna iulie 2021, autoritățile din Chișinău au instalat în centrul capitalei, în scuarul poetului Mihai Eminescu, statuia Veronicăi. Pe lângă faptul că procesul a fost unul netransparent și fără consultații publice, peste tot în media Veronica era pomenită ca "muza lui." Atât. Chișinăul nu prea se bucură de monumente care să reprezinte pe altcineva decât atotputernicul bărbat cis-heterosexual alb. Până și atunci când se instalează monumentul unei femei, ea trebuie prezentată și descrisă în mod pasiv, ca un atașament.
(Ru) Я - поэтесса, а не муза - Sofia aduce ideea
Sofia Tocar, @sprosonia, participanta șezătorilor: “De câțiva ani fac craftivism și micro-intervenții în spațiul urban. Dacă nu ați mai auzit până acum de cuvântul сraftivism, originile sale sunt foarte simple - este o combinație de două cuvinte - meșteșug (сraft) și activism. Craftivismul folosește tehnici tradiționale de artizanat - broderie, cusut, tricotat - ca o modalitate de a răspunde la probleme sociale și politice.
Craftivismul permite exprimarea de sine și crearea unei discuții în jurul unei anumite situații prin utilizarea unui limbaj "moale", care este rareori folosit atunci când se discută subiecte complexe și sensibile. Pe lângă creativitatea din craftivism, am fost întotdeauna atrasă de libertatea stilului și de legătura cu arta și istoria feministă.
La Chișinău, în parcul central, se află faimoasa Aleea clasicilor - 25 de busturi de bronz ale scriitorilor și personalităților socio-politice și culturale ale Moldovei. Printre ei nu se regasește nici o femeie. Am ales să reacționez - să afișez lângă ei un poster micuț cu citatul Virginiei Woolf: „În cea mai mare parte a istoriei anonimul a fost o femeie” pentru a sugera ideea că femeile sunt adesea absente din spațiul public și contribuția lor trece neobservată și uitată.
Prin urmare, când la Chișinău a apărut monumentul Veronicăi Micle, asta a fost primul pas către întoarcerea personajelor feminine în contextul cultural și social al orașului. Dar modul în care sunt prezentate personalitățile istorice se dovedește a fi mai important decât însuși apariția lor în spațiul orașului. O tânără frumoasă, cu o scrisoare în mână și cu așteptare în ochi - așa apare Veronica Micle, în loc de o femeie cu o carte în mână și privirea spre cer (așa cum deseori sunt prezentați bărbații). De aceea, am venit cu ideea de a dedica un proiect craftivist Veronicai Micle pentru a-i întoarce adevărata sa valoare în cultura moldovenească, și anume să subliniez că nu a fost doar muza lui Mihai Eminescu, ci o poetă activă și faimoasă la timpul ei. Tehnicile textile precum broderia necesită timp și aprofundare în proces și ajută la simțirea mai bună a temei alese, în cazul nostru - soarta Veronicăi Micle și poziția femeilor artiste atât în contextul secolului al XIX-lea, cât și în prezent.”
(Romani) Me sim poeta, me ni sim muza - Ready, steady, ață-n ac
Era ziua alegerilor prezidențiale. Rodica zboară din Elveția. Ecaterina se întorcea din Bălți. Ambele au revenit în Moldova pentru a vota. Așa toate ne-am întâlnit la o cafenea să punem țara la cale. Ne-am dat seama că suntem gata să facem mai mult decât să brodăm frază "Eu sunt poetă, nu sunt muză" în mai multe limbi.
Din discuțiile pline de entuziasm au apărut ideile să facem QR coduri cu poeziile semnate de Veronica și să le lipim prin oraș. Să mergem cu un print pe străzile Ion Luca Caragiale și Mihai Eminescu și să ținem sus inscripția “Amantul Veronicăi Micle” și pentru câteva clipe să schimbăm direcția narațiunii, unui mic segment din viața ei, precum că această a fost amanta lor. La un moment dat Rodica ne întreabă dacă am citit că Veronica a născut foarte devreme. Ne-am dat seama că avem de citit foarte mult despre viața ei și să povestim despre asta orașului. Astfel informația pe care am aflat-o s-a transformat în pagini de jurnal, pe care le-am scos în public pe strada care îi poartă numele. În special voiam să accentuăm momentele din viață care demonstrează că Veronica a fost și a făcut mult mai multe decât să fie doar iubita “geniului literar”, cum ar fi că la 19 ani a contribuit la înființarea unei școli pentru fete, iar la 37 de ani a publicat primul volum de poezii. Bineînțeles că a trebuit să includem și momentele dureroase din biografia acesteia, că s-a căsătorit la 14 ani cu un bărbat cu 30 de ani mai mare, că a născut la 16 ani și s-a sinucis la 39 de ani.
(Gagauza) Bän şair! - kiminse ilhamı diilim! - Noroc, Veronica!
Cât am realizat proiectul ne-am dat seama cât de important este să aducem ideea că orice mesaj social poate fi transmis prin metode foarte creative, care nu necesită cheltuieli. Probabil multe persoane se descurajează la acest capitol, deoarece își imaginează că pentru orice activitate ai nevoie de bugete mari, billboard-uri, influenceri și granturi enorme. Șezătorile virtuale au demonstrat că putem acționa local, așa că toată lumea să se simtă implicată, ideile valorificate și cu respect față de timpul și sănătatea mentală a fiecăruia. Feedback-ul pe care l-am primit de la oameni a fost unul destul de pozitiv. A fost incredibil să vezi cum comunitatea de feministe și feminiști își exprimă public susținerea. Cum oamenii ne trimiteau poze pe Instagram că broderiile încă nu au fost scoase. Chiar dacă până la urmă toate lucrările au fost tăiate, pentru noi a fost important să facem un ”statement”, să ne expunem părerea, să susținem astfel toate femeile, povestea cărora a fost distorsionată de narațiunea patriarhală.
Nata Andreev, @nataandreev, fondatoarea HerArt Podcast: “Am mers în iulie la Cluj într-o mică vacanță. Tot în Cluj face facultatea și Ecaterina. Ea m-a întrebat dacă vreau să merg la un tur gratuit despre localurile din oraș, and I was like "sign me up!" Turul s-a adeverit să fie nu doar despre cafenele și clădiri, dar și despre prostituția din Cluj, modalitățile destul de sexiste, de reglementare a fenomenului și cum totul a fost distrus și interzis pe timpul comuniștilor. La un moment dat ne apropiem de biserica Bob, la care unul dintre ghizi ne spune că aici s-ar fi cununat o personalitate foarte cunoscută pe acele timpuri, echivalentul Mihaelei Rădulescu de pe acum. Nimeni nu știa despre cine este vorba, așa că ghidul a făcut revelarea că au fost Veronica și Ștefan Micle. Noi cu Ecaterina desigur că am rămas fără cuvinte. Ne-am uitat una la altă și ne-am dat seama, că universul ne spune că facem ce trebuie să facem, și că suntem la locul și timpul potrivit.
Eu personal am învățat din această experiență că este important cine are puterea narațiunii. Din cuvintele ghidului Veronica este Mihaela Rădulescu din timpurile noastre, deoarece a avut mai multe romane și parteneri sexuali. Și? Care-i adevărată legătură? Că ambele au trăit/trăiesc unapologetically într-o societate care numai caută să te numească “curvă”. Apoi s-a povestit că Veronica, Ion Creangă și Eminescu erau prieteni foarte apropiați și că anume ea i-a molipsit de sifilis. Okay, și de ce nu invers? Eminescu la acest capitol nu a fost tocmai cheie de biserică. Și în pofida că s-a discutat așa de mult despre activitatea sexuală a poetei, nu s-a povestit nimic mai mult din biografia ei. Atât. Tot la Cluj a fost primul loc unde am lipit QR codurile cu poezii, doar că noi le-am prins de stâlpi, iar acesta distorsionează codul. Trebuie pe suprafață dreaptă.”
(Fr) Je suis poétesse, pas muse - Veronica e una din noi
Ecaterina Verbițcaia, @katrinverb, fondatoarea C.I.R.E.S.: “Pentru mine personal, dar și pentru proiectul C.I.R.E.S. istoria Veronicăi Micle a fost cât se poate de relevantă în legătură cu consimțământul, pentru că ea a fost o mamă-minoră, căsătorită la 14 ani cu un domn în vârstă. Pe lângă diferența imensă de vârstă, între ea și soțul ei a existat și o relație de putere, el fiind profesorul și rectorul universității, un om de influență, care sigur știa de ce pârghii de tras pentru a manipula o copilă. Pe lângă asta prietenul lui a fost acuzat de hărțuire sexuală față de minore în aceeași școală, unde învăța Veronica. Și ea a fost ceea, care a participat în proces din partea victimei.
Cred că Veronica este un exemplu foarte ilustrativ din istoria noastră de o femeie, care nu s-a putut bucura de aceleași drepturi ca și bărbații din viața ei, deși are reputație de femeie, care ”o ducea bine”. De atunci au trecut 150 de ani, iar problema sarcinilor la adolescente în Moldova și România a rămas la fel. De fapt, suntem în top-5 țări din Europa la numărul de mame-minore. Astfel Veronica este și o persoană reprezentativă pentru femeile și fetele, care sunt în continuare blamate, hărțuite și violate la fel cum a fost și ea.”
Craftivismul a apărut ca fuziunea a două cuvinte - craft și activism, și a fost formulat ca termen datorită lui Betsy Greer în 2003. Este o formă de activism, în care utilizarea tehnicilor artistice tradiționale - broderie, tricotat, cusut, sunt instrumente pentru transmiterea ideilor. Alegerea tehnicii nu a fost întâmplătoare, deoarece textilele erau asociate cu munca feminină și adesea nu erau percepute ca o formă de artă cu drepturi depline precum pictura și sculptura, unde artiștii de sex masculin au dominat istoric. Craftivismul tratează subiecte direct legate de feminism, anticapitalism și ecologie și se concentrează pe procesualitate și creează discuții în jurul problemei.