Cum să organizezi un grup de sprijin?

De ce sunt necesare grupurile de sprijin, ce este necesar pentru a forma un grup de sprijin, de ce un contact uman de calitate face minuni și cum experiența colectivă ne face mai stabili/e – despre aceasta ne povestește activista, psihoterapeuta și pictorița Mila Vedrova. De asemenea, vă oferim un checklist (o listă de verificare) cu aspectele importante ale activității grupului de sprijin, pe care le puteți folosi dacă doriți să organizați un astfel de grup.

Читать по-русски

În acest articol, vom vorbi despre grupurile de sprijin de la egal la egal, în care participarea, organizarea, responsabilitatea și susținerea sunt asigurate în condiții de egalitate fără intervenția unui/ei psiholog/e sau facilitator/oare. În astfel de grupuri, procesul este facilitat în mod alternativ de unul/a dintre membrii/ele grupului. Toate deciziile sunt luate de către membrii/ele grupului și membrii/ele grupului sunt responsabili/e de organizarea acestuia. Acesta este aspectul principal ce diferențiază acest tip de grupuri de cele terapeutice, unde responsabilitatea de a facilita și organiza revine practicienilor/elor din domeniu sau psihologilor/elor. Participarea la astfel de grupuri este voluntară.

Ce reprezintă un grup de sprijin în termeni generali?

Grupurile de sprijin / grupurile de auto-ajutor sunt întâlniri tematice voluntare și autoorganizate concepute pentru a combina experiența colectivă, abilitățile de adaptare psihologică (care este cea mai bună modalitate de a face față greutăților și dificultăților din viață?), ideile, precum și cunoștințele participantelor și participanților grupului. Astfel, un anumit număr de persoane se unesc printr-o experiență / identitate comună, se întâlnesc pentru câteva ore într-un timp stabilit și cu o periodicitate anumită (o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni sau lunar). Interacționând conform regulilor și principiilor convenite anterior, membrii/ele grupului împărtășesc povești personale și dificultățile întâlnite în legătură cu experiența sau identitatea lor. Într-un astfel de spațiu, este posibil să vă sprijiniți reciproc, precum și să cereți și să primiți sprijin personal.

© Emma Hartvig

Cel mai des, oamenii se unesc în grupuri de autoajutorare pe baza existenței experiențelor de viață similare, a caracteristicilor identității și a dificultăților asociate acestora. Grupurile de sprijin pot fi orientate direct către susținerea și socializarea participantelor și participanților, oferirea informațiilor și sensibilizarea asupra unei probleme, susținerea eforturilor de advocacy și abilitarea unui grup specific, sau toate cele menționate mai sus împreună. Este important ca toate participantele și toți participanții la grupul de suport să aibă experiență similară în contextul temei grupului. Spre exemplu, în terapie este posibil ca un grup de persoane cu tulburări de comportament alimentar (TCA) să fie ghidat de o persoană care nu s-a confruntat niciodată cu TCA. Totuși, acest lucru presupune o diferență de experiență care, prin urmare, poate contribui la neînțelegere și incapacitatea de a exprima anumite sentimente, spre exemplu furia și frustrarea din partea participantelor și participanților cu experiență TCA în relație cu persoanele fără TCA care susțin fatfobia (fobia față de obezitate / grăsime).

Exemple de grupuri tematice existente:

– Pentru persoanele care au suferit abuzuri sexuale;
– Pentru persoanele LGBTQ +;
– Pentru persoanele care trăiesc cu TCA (tulburări de comportament alimentar); 
– Pentru copiii adulți ai alcoolicilor/elor (ACA);
– Pentru activistele/iștii care se confruntă cu arderea profesională;
– Pentru persoanele care trăiesc cu cancer;
– Pentru persoanele cu sindromul Asperger.


Ce poate oferi un grup de sprijin?

În ce constă ”magia” grupurilor de sprijin? Spațiul grupului permite oamenilor să nu se simtă singuri și izolați, să comunice și să socializeze, să fie acceptați, să primească și să ofere susținere, să împărtășească informații și cunoștințe și să asculte experiențele reale ale altor oameni care se confruntă cu aceleași dificultăți. Un grup de sprijin este o oportunitatea de a dezvolta conștientizarea, empatia și capacitatea de a oferi un feedback emoțional de calitate, ceea ce poate fi cu adevărat vindecător.

În același timp, diversitatea poveștilor umane adesea ne permite să regândim și să privim într-un alt mod povestea vieții noastre, să ne explorăm în relație cu alte persoane și în relație cu noi înșine, să obținem puterea, suportul și resursele necesare pentru a trăi mai departe viața noastră „reală” într-un mod mai împlinit și mai fericit, în pofida experienței noastre dificile.


Ce nu poate oferi un grup de sprijin?

De asemenea, este important să înțelegem limitele reale ale unui astfel de grup. În ciuda faptului că efectul grupurilor de sprijin este susținerea, acestea nu se pot compara cu profunzimea analizei interioare în cadrul psihoterapiei individuale și de grup. Din păcate, grupul de sprijin la fel nu poate oferi suportul pentru tratarea unei boli specifice, stabilirea unui diagnostic exact sau obținerea aceluiași efect ca și în cazul unui tratament medicamentos sau terapiei medicamentoase. În astfel de situații este necesar să fie solicitat un ajutor calificat și profesional. De asemenea, dacă participați în cadrul unui grup de sprijin nu înseamnă că veți primi o rețetă universală sau instrucțiune despre cum să trăiți, dar, cu siguranță, veți afla mai multe despre modul în care ceilalți/celelalte se confruntă cu anumite dificultăți și puteți adapta această experiență la situația dumneavoastră. 

© Emma Hartvig

Care sunt aspectele importante pentru funcționarea grupurilor de sprijin?

  • Responsabilitatea colectivă și drepturile egale ale tuturor participanților și participantelor. 

  • Întâlnirile periodice. Grupul reprezintă un punct de reper stabil și sigur în viața participantelor și a participanților. Eu știu că: indiferent de ce se întâmplă, peste o săptămână voi putea să mă alătur grupului și să obțin sprijin, asta îmi oferă o resursă pentru a face față durerii / dificultăților / disperării / singurătății.

  • Regulile și principiile de lucru. Este important să existe un anumit plan după care participantele și participanții să interacționeze în cadrul întâlnirilor. 

  • Echilibrul între oferirea și primirea sprijinului. Toți participanții și toate participantele încearcă să mențină un echilibru între a primi și a acorda sprijin.

  • Întrebările. Învățăm să formulăm și să ne punem întrebări (Ce se întâmplă cu mine? Cum mă simt? Ce fel de suport aș dori să primesc?) și să găsim răspunsuri sincere. În acest caz, înțelegem exact de ce avem nevoie și ce putem cere de la grupul de sprijin.

  • Feedback-ul reciproc. Participanții și participantele încearcă să ofere reciproc un feedback de calitate.

La această etapă, puteți citi checklist-ul și răspunde la primele trei întrebări: Ce subiect va uni grupul și cine va participa? (De exemplu, grup de sprijin pentru activiste/ști care trec prin ardere profesională); Are grupul un obiectiv și ce schimbări poate aduce în viața participantelor/ților? (De exemplu, participanții și participantele vor înțelege mai multe despre propriul proces de ardere profesională, precum și despre soluțiile și metodele de prevenire a arderii profesionale și reabilitare. Totodată, va fi creat un spațiu sigur în care o astfel de experiență poate fi expusă sincer și deschis, astfel creându-se o rețea de suport reciproc); Care este motivația ta de a organiza un grup de sprijin (De exemplu, „Am trecut prin ardere profesională și am creat acest grup pentru a avea un spațiu în care pot vorbi despre asta. De asemenea, este important ca și alți oameni să găsească ajutor și sprijin aici”).

Elderbrook & Rudimental - Something About You (Official Video)


Cum se distribuie responsabilitatea? Cine va facilita grupul?

De exemplu, tu și câțiva/teva prieteni/e ați decis că este important să formați un grup, ați decis deja formatul, ați găsit un spațiu și ați invitat un număr suficient de participanți/te. Este important să înțelegeți ce urmează și să comunicați foarte clar acest lucru întregului grup.

Grupurile de sprijin funcționează datorită responsabilității egale a participanților/telor pentru proces. Prin urmare, este important ca toată lumea să se implice. La început (primele 3 întâlniri, de exemplu), grupul poate fi facilitat de persoanele care l-au organizat, ceea ce înseamnă că au depus puțin mai mult efort. Totodată, este important ca în cadrul următoarelor întâlniri, alte persoane pe bază voluntară să preia această responsabilitate.


Ce face facilitatorul / facilitatoarea?

  • Salută participanții și participantele, citește lista regulilor și principiilor grupului la începutul fiecărei întâlniri (acordând o atenție specială noilor participanți / participante, dacă există); 

  • Se asigură că regulile sunt respectate. În caz de încălcare, atenționează participantul / participanta cu delicatețe și acuratețe;

  • Monitorizează orarul întâlnirii (cu 20-15 minute înainte de final anunță participanții / participantele; monitorizează durata pauzelor);

  • Ajută participanții și participantele la formularea unei întrebări către grup, întrebându-i cu delicatețe despre aceasta;

  • Această responsabilitate poate include, de asemenea, sarcini precum deschiderea și pregătirea spațiului (aranjarea scaunelor, aprovizionarea cu ceai și cafea, curățenia spațiului după întâlnire).

© Emma Hartvig

Unde și cum puteți găsi membri/e și participanți/te? Care va fi formatul grupului?

Invitația de participare, în care sunt descrise în mod clar formatul și obiectivele grupului, ora și locul întâlnirii (aici, desigur, trebuie să fie luate în considerare aspectele ce țin de securitate) este distribuit online și în locurile care ar putea fi frecventate de persoanele cu o anumită experiență și identitate.
Formatul grupului este determinat de obiectivele acestuia. Este important să alegeți formatul care se potrivește cel mai bine necesităților dumneavoastră. Cât de des vă întâlniți, cât durează întâlnirea, cât timp va exista grupul, câți/te participanți/te va avea (numărul membrilor/elor optim este de la 5 la 13 persoane) și dacă grupul va fi deschis sau închis. Într-un format deschis, la fiecare întâlnire pot veni participanți și participante total diferiți/te. Este important să ne gândim cine și cum se poate alătura. Dacă grupul este închis, compoziția acestuia se determină în cadrul primelor întâlniri, iar după a 3-a ședință, spre exemplu, grupul poate fi considerat creat și în continuare să lucreze într-un format închis. Grupurile deschise permit mai multor persoane să participe într-un format divers, iar un grup închis vă permite să creați un spațiu mai sigur și mai stabil, ceea ce înseamnă că sporește coeziunea și vă permite să construiți relații de încredere între membrii/ele grupului. De asemenea, este important să decideți dacă grupul va fi gratuit sau va acționa pe principiul donații gratuite și care va fi scopul donației.

În mod separat, puteți decide dacă grupul va fi online sau offline. Este important să înțelegem că pe lângă toate avantajele pe care le oferă un grup online (nu este nevoie să ajungeți la locul de întâlnire al grupului, să închiriați un spațiu, grupul este mai mobil), există limitări semnificative în termeni de securitate (fără o interacțiune vie, deseori putem interpreta manifestările non-verbale într-un alt mod sau într-un mod greșit). În opinia mea, este minunat dacă grupul are oportunitatea să se întâlnească față în față, să se cunoască și să interacționeze, iar ulterior să lucreze online. Cu toate acestea, este mai bine să existe un suport online decât să nu existe deloc. 

De exemplu, un grup de sprijin pentru persoanele LGBTQ + este activ pe tot parcursul anului cu o vacanță de vară. Întâlnirile sunt stabilite la fiecare două săptămâni, sâmbătă, între orele 18.00 și 21.00 (cu o pauză de 15 minute la mijloc). Grupul este deschis pentru primele trei întâlniri, iar ulterior grupul se închide și numărul maxim de participanți/te este de 10 persoane. Grupul se bazează pe principiul donației gratuite (acești bani sunt plătiți pentru închirierea spațiilor, precum și pentru achiziționarea de ceai și cafea). Grupul este recrutat online prin completarea unui chestionar online, inclusiv pentru a evita intersectarea contextelor și pentru a exclude potențialele conflicte din motivul că această comunitate este adesea mică (pentru a preveni astfel de situații, puteți include în chestionar următoarea întrebare: „cine ați dori să nu facă parte din acest grup?”).

Un alt exemplu este un grup de sprijin pentru activiștii / activistele care se confruntă cu arderea profesională. Grupul presupune 10 întâlniri de 2 ore pe săptămână, este gratuit și deschis tuturor participanților / telor de-a lungul întregului ciclu de întâlniri. Persoanele pot să se alăture, venind la o ora și adresă indicată.

© Emma Hartvig

Unde putem să ne întâlnim și cum putem găsi un spațiu pentru grupul de sprijin?

Pentru a organiza un grup, aveți nevoie de un spațiu confortabil - cald, destul de luminos, curat, bine ventilat, izolat, în care există suficient spațiu pentru ca toți participanții și participantele să se așeze într-un cerc, astfel încât toți / toate să se poată vedea. Este important să aveți posibilitatea de a  utiliza un bloc sanitar, iar ceaiul și cafeaua sunt opționali.

Puteți căuta un astfel de spațiu prin rețeaua de cunoștințe și rețelele de socializare. La fel, puteți apela la biblioteci, case de cultură și spații pentru copii și tineret, anticafe, cafenele, biserici sau la ONG-uri și inițiative civice. Dacă explicați motivul pentru care existența unui astfel de grup este importantă, puteți obține un preț redus de închiriere, un spațiu gratuit sau de tip barter (barterul presupune să oferiți ceva în schimb).


Pe ce reguli și principii se bazează grupul de sprijin?

Așa cum am menționat mai sus, grupul de sprijin funcționează eficient tocmai datorită stabilității sale (ședințe sistematice și numărul lor limitat, durată bine determinată), precum și regulilor și principiilor de lucru stabilite în prealabil. Mai jos puteți găsi câteva reguli de bază, iar lista poate fi completată, luând în considerare preocupările membrilor/elor și formulând reguli și principii pe baza acestora (de exemplu, în cadrul primelor întâlniri). Lista regulilor și principiilor poate fi scrisă pe un flipchart sau poate fi tipărită, deoarece aceasta trebuie citită la începutul fiecărei ședințe a grupului de sprijin.

De exemplu:

Securitatea. Participanții / participantele trebuie să simtă că își pot exprima oricare dintre experiențele lor, fără a risca să primească critici, morale, indicații, deprecieri.

Anonimatul și confidențialitatea. Discuțiile, faptele, datele personale nu trebuie să fie răspândite în afara grupului.

Egalitatea. Fiecare persoană, membru/membră al/a grupului, poate solicita sprijin și poate acorda sprijin unei alte persoane.
Responsabilitatea colectivă. Timpul în care fiecare se exprimă este distribuit în mod egal, responsabilitățile și facilitarea sunt distribuite între toți și toate. 

Atitudinea respectuoasă și fără prejudecată. Indiferent de credințele religioase, naționalitatea, identitatea sexuală și / sau de gen, etc, este important să fie asigurat respectul și lipsa de prejudecată. 

Comunicarea în afara grupului. Este necesar să fie discutat dacă participanții și participantele comunică în afara grupului și, dacă da, în ce format. Posibilitatea de a obține sprijin și ajutor în afara grupului este importantă (de exemplu, în formatul unui chat online al grupului). Totodată, comunicarea personală în afara grupului poate crea dinamici suplimentare care vor influența grupul (este important să înțelegem că aceste dinamici poate fi și conflictuale).
Feedbackul. Feedback-ul este oferit la cererea unei persoane care împărtășește istoria sau situația sa dificilă. Este important ca persoana însăși să solicite sprijinul de care are nevoie: experiență similară a altor participanți și participante, cuvinte de susținere și feedback emoțional cu privire la propria istorie, sfaturi specifice despre ce poate fi făcut într-o astfel de situație, ascultare atentă și tăcere atunci când este pur și simplu important să te împărtășești cu grupul fără a primi un feedback.
Respectarea limitelor grupului (durata este stabilită). 

Interzicerea abuzurilor fizice și verbale. 

Utilizarea telefoanelor mobile în timpul unei întâlniri. 

Sobrietatea.

Întârzierea. Ce facem în cazul întârzierilor? Este posibil să venim cu 15 minute înainte de sfârșitul ședinței grupului? De obicei, nu este permisă întârzierea sau se acceptă o întârziere de cel mult 10-15 minute.

Absențele de la întâlniri. De la câte întâlniri putem lipsi? Este necesar să anunțăm participanții și participantele despre absența noastră?

Alte aspecte care vor face ca spațiul grupului să fie sigur pentru participanți și participante (o astfel de discuție poate fi organizată la primele întâlniri, iar ulterior alte principii și reguli pot fi incluse în listă, dacă acestea sunt discutate în cadrul întâlnirilor grupului).

© Emma Hartvig

Ce se întâmplă la prima întâlnire a grupului de sprijin?

  • Faceți cunoștință: nume, nume prescurtate preferate (puteți folosi ecusoane). Este necesar să faceți cunoștință de fiecare dată când apare o persoană nouă în grup.

  • Discutați preocupările și așteptările participanților / participantelor.

  • Discutați și completați lista cu regulile și principiile grupului, rolul facilitatorului / facilitatoarei. Reformulați, pe cât posibil, preocupările privind regulile și principiile. 

  • Discutați despre formatul întâlnirilor. 

  • Povestiți care este motivul existenței grupului de sprijin și cum funcționează acesta. Discutați despre cum poate fi exprimată cererea de sprijin și oferit feedback-ul.

Ce se întâmplă mai departe?

Grupul își începe activitatea. Fiecare întâlnire începe cu o prezentare a fiecăruia dacă au apărut persoane noi, precum și cu citirea regulilor grupului de către persoana responsabilă de facilitarea întâlnirii respective. Ulterior, facilitatorul / facilitatoarea poate întreba cine dorește să discute despre o situație sau care sunt preocupările participanților și ale participantelor într-o anumită perioadă a vieții. Timpul grupului poate fi folosit de participanții și participantele grupului: cineva povestește despre propria istorie dificilă sau o situație care provoacă emoții (este important să vă amintiți că puteți împărtăși și povești de succes, victorii și bucurii cu grupul). Este important ca acestea să nu fie subiecte generale și abstracte, ci situații de viață foarte specifice din experiența persoanelor. În continuare, persoana care vorbește, de sine stătător sau cu ajutorul unor întrebări delicate și sugestive din partea facilitatorului / facilitatoarei, poate solicita suportul de care are nevoie de la participanți și participante: să audă despre experiențe similare ale altor participanți și participante, cuvinte de susținere și feedback emoțional cu privire la propria experiență, sfaturi specifice despre ce poate fi făcut într-o astfel de situație, ascultare atentă și tăcere. Persoanele doritoare vor răspunde la solicitarea celui/ei care s-a împărtășit cu grupul. După ce a ascultat răspunsurile, persoana care a povestit poate să-și exprime mulțumirea și să spună ce a fost deosebit de important pentru el / ea din toate cele spuse. Așadar, în cadrul unei întâlniri, mai multe povești pot fi relatate una câte una. Facilitatorul / rea va asigura ca regulile grupului să fie respectate și, dacă sunt încălcate, va atrage atenția membrilor/elor grupului asupra regulilor și principiilor de lucru. Puteți încheia întâlnirea formând un cerc îngust și participanții / participantele prin câteva cuvinte sau propoziții să spună cu ce se finalizează întâlnirea grupului pentru ei / ele și cu ce pleacă (ce a fost important anume pentru ei / ele).

© Emma Hartvig

Ce este feedback-ul?

Este important ca feedback-ul să corespundă solicitării persoanei ce caută sprijin și împărtășește povestea sa. Există câteva reguli generale care contribuie la îmbunătățirea și funcționarea procesului de grup:

  • Nu oferiți sfaturi fără solicitare;

  • nu evaluați, criticați, condamnați sau întrerupeți;

  • nu povestiți istorii personale („dar eu ...”), dacă nu vi s-a solicitat;

  • nu puneți accent pe puncte forte și resurse;

  • nu comparați experiența / istoria persoanei cu nici o normă (pozitivă sau negativă);

  • nu încercați să căutați cauza celor întâmplate („totul s-a întâmplat, pentru că ...”).

Что такое эмпатия и в чем ее отличие от сочувствия?

De asemenea, este important să ținem minte că feedback-ul emoțional presupune:

  • Să vorbești doar despre sentimentele tale; 

  • să folosești expresia „EU” („când ați vorbit, EU m-am simțit trist/ă, regretabil, furios/oasă, pentru că…”); 

  • să oferi sfaturi și să împărtășești povești din viața ta DOAR la solicitare; 

  • să fii sincer/ă; 

  • să te întrebi: cum pot oferi un sprijin? Ce aspecte din experiența mea pot fi de folos cu adevărat pentru el / ea?

© Emma Hartvig

 

Illustratoare – Emma Hartvig

Traducere – Daniela Lungu

Editare – Alina Cebotari și Iulia Macarenco

Author:

Mila Vedrova

Tags:
<< Previous article

Dragă/ule, se pare că te-ai ars

Next article >>

Cum găsim resurse interne și prevenim epuizarea

Subscribe to the newsletter!

Stay updated with the latest articles, news and stories.